Descriere
Tânărul înţelept este un încăpăţânat; ascultă numai de glasul inimii.
Îi strigă unii tovarăşi pe cale: „Vino cu noi să ne înfruptăm din comorile lumii. Nu vezi că tot drumeţul se bucură de ele? Coboară pe pământ şi nu-ţi mai irosi viaţa alergând după stele”. Însă tânărul nu ascultă decât glasul inimii. Ea îi tot şopteşte că, desigur, comoara lui se află ascunsă undeva în Univers.
Descurajat, după ani de căutări, tânărul se află pe punctul de a renunţa. „Poate că glasul inimii mă înşeală; poate că tovarăşii de drum au dreptate când spun că-mi irosesc viaţa alergând după himere”, se gândeşte tânărul nefericit.
„Renunţarea te va face şi mai nefericit”, îl dojeneşte inima. „Caută răspunsuri, prietene; întreabă norii, întreabă vântul, întreabă luna, întreabă fiecare stea în parte, de unde vine Lumina aceasta puternică. Căci unde-i Lumina, acolo este şi comoara ta”, îi dă un indiciu, inima.
Când tânărul descoperi comoara, avu parte de surpriza vieţii: „Şmechero”, îi spune inimii, „ai fost mereu lângă comoară şi mai lăsat să-mi irosesc timpul cu întrebări. „Prietene”, zâmbeşte inima mulţumită, „dacă nu întrebai, nu ajungeai la Lumină”.
I-a spus cândva Înţelepciunea, dar atunci nu a înţeles vorbele ei:
„Unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta”.
Un înţelept urmează întotdeauna glasul inimii.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.