Istoria francmasonilor

Ca mai toate societatile secrete, francmasoneria, prin chiar precautiile pe care le lua pentru a indeparta multimea, a starnit banuielile mai marilor vremii si clerului asupra formelor de guvernare ale popoarelor din acele vremuri. Nobilii si preotii, nevazand in masonerie decat un soi de Liga, formata in vederea subminarii fundamentelor puterii lor, si-au reunit adeseori fortele, conducandu-se dupa aceasta falsa idee, pentru a distruge francmasoneria. Pentru succesul planului lor, nobilii si preotii s-au folosit de zvonurile calomnioase, de povestile absurde care ii asmuteau contra masonilor pe cei care nu reusisera sa parvina in societate. Nobilii si preotii au organizat astfel persecutii neincetate care ar fi fost suficiente sa distruga chiar si un imperiu plin de bogatii si de armate numeroase, in stare sa le tina piept. Cu toate acestea, aceste persecutii nu au facut decat sa intareasca fortele Ordinului pe care nobilii si preotii doreau sa-l rastoarne. De altfel, clerul nu avea alt mijloc de a patrunde in tainele masoneriei decat obligandu-i pe unii membri sa aleaga initierea, pentru a fi alesi masoni; practic, aceasta era o alternativa in fata careia, in mod firesc, multi dadeau inapoi. Daca, in alte vremuri ce au urmat, unii preoti si chiar capi ai Bisericii au avut curajul sa treaca peste prejudecati si sa devina masoni, s-au convins imediat de absurditatea calomniilor ce murdareau acest Ordin.