Descriere
La ultima cotitură a coridorului, se opri. Apoi făcu foarte lent ultimul pas şi văzu.
Văzu ceea ce nu mai văzuse niciodată, deşi trăise o sută de vieţi: marea peşteră boltită de sub Lespezi, ce nu fusese săpată de mana omului, ci de puterile Pămantului. Era bătută in cristale şi ornamente cu varfuri şi filigrane de calcar alb, in care lucraseră apele subpămantene, incă din timpurile Eonilor. Era imensă, cu acoperişul şi pereţii strălucitori, scanteietoare, delicată, incalcită, un palat de diamante, o casă de ametist şi cristal, de unde străvechiul intuneric fusese alungat cu glorie.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.