Traversand raul

Atunci cand devenim constienti de faptul ca suntem Dumnezeu, vedem viata in alt fel.

Cei mai multi dintre voi va chinuiti in raul involburat al umanitatii. Inca mai sunteti incurcati de cioturile trecutului. Sunteti ocupati cu ranile corpului voastru, cu retelele voastre neuronale.

Incercati sa traversati raul, dar va e teama sa nu va raniti, sau sa nu pierdeti acel ceva pe care-l aveti. Asa ca sunteti blocati pe cioturile pe care se traverseaza acest rau.

Cand nu stim ca suntem Dumnezeu, un lucru stim cu siguranta, stim ca suntem fiinte omenesti.

Acest gand este atat de obisnuit pentru noi, incat o sa mai treaca ceva vreme pana o sa intelegem ca, daca stim ca suntem fiinte omenesti, cum sa fie de mirare ca facem parte din cioturile de viata care ne sfasie carnea, care se agata de ea?

De fiecare data cand vorbesc cu voi si cand ma ascultati, iata ce se intampla: eu verbalizez cuvintele, iar nervul acela care trece din urechea voastra interna si pana in creier poarta o vibratie. Apoi, nervul auditiv instaleaza in creier forme gand…

De ce este important acest lucru? Deoarece gandind in conformitate cu felul in care vorbesc eu, v-ati modificat potentialul liniar al vietii. V-am deviat cu doua grade.

Cate potentiale exista, de la cel prezent pana al un potential aflat la un interval de doua grade?

Sunt multe lucruri in voi pe care le ascundeti si pe care va e frica sa le stiti si – lucru si mai ingrozitor – va e frica sa nu le afle si altcineva.

Voi nu stiti ca toti cei pe care ii cunosc, pot sa vada tot ce sunteti? E ca orbul care merge invaluit intr-un nor de mizerie, pentru ca este murdar si e singurul care nu poate sa vada acest lucru. El simte un miros dubios venind de la el insusi, dar nu vede.