Fii primul care adaugi o recenzie la „Compulsiunile: prieteni sau duşmani?”
Compulsiunile: prieteni sau duşmani?
30.00 lei
– o abordare revoluţionară a autoacceptării şi vindecării
Toţi suntem compulsivi într-o anumită măsură. înţeleg prin asta, angajarea în orice activitate recurentă, prin care încercăm să ne stăpânim sentimentele – activitate care sfârşeşte prin a pune ea stăpânire pe noi. Putem deveni compulsivi în multe şi diferite feluri: cheltuind prea mult, mâncând prea mult, muncind prea mult, planificând prea mult, făcându-ne prea multe griji, făcând prea mult sport, bând prea mult, petrecând prea mult timp în faţa computerului sau, pur şi simplu, exagerând cu „preamultul”. Mulţi dintre noi suntem compulsivi, fără măcar să o ştim. Nu ne dăm seama cât de mult
ne controlează viaţa o anumită activitate, decât atunci când computerul se strică sau când cartea de credit este anulată ori când medicul ne spune că nu mai putem consuma alimente bogate în grăsimi.
De fapt, principala noastră compulsiune este lupta continuă. Trăim în mintea noastră, într-o poveste care încearcă întotdeauna să ne convingă să ne construim viaţa, spunându-ne că trebuie să ne îmbunătăţim sau să ne schimbăm pe noi înşine şi viaţa noastră. în această încercare nesfârşită, am uitat însă câtă extraordinară putere există în simplul act de a fi atenţi la experienţele pe care le trăim în prezent. Am uitat cum să existăm. Am uitat, de asemenea, să avem încredere în noi înşine, să avem încredere în viaţa noastră şi să trăim cu bucurie. Aşa că, recurgem la compulsiuni, pentru a deveni imuni la propriile lupte, sfârşind însă prin a ne lupta cu propriile compulsiuni.
De fapt, principala noastră compulsiune este lupta continuă. Trăim în mintea noastră, într-o poveste care încearcă întotdeauna să ne convingă să ne construim viaţa, spunându-ne că trebuie să ne îmbunătăţim sau să ne schimbăm pe noi înşine şi viaţa noastră. în această încercare nesfârşită, am uitat însă câtă extraordinară putere există în simplul act de a fi atenţi la experienţele pe care le trăim în prezent. Am uitat cum să existăm. Am uitat, de asemenea, să avem încredere în noi înşine, să avem încredere în viaţa noastră şi să trăim cu bucurie. Aşa că, recurgem la compulsiuni, pentru a deveni imuni la propriile lupte, sfârşind însă prin a ne lupta cu propriile compulsiuni.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.