Societatile secrete

Nu exista o problema care sa fi provocat controverse mai inflacarate decat studiul gruparilor calificate drept „societati secrete”. Dupa cum se observa insa lesne, in toate timpurile cele mai diverse grupari au fost asimilate „societatilor secrete”: populatii intregi, ca de exemplu evreii, au fost considerate ca actionand misterios din umbra; in acelasi mod, anumitor ordine religioase, cum ar fi iezuitii, li s-au atribuit tot felul de urzeli subterane…
Inainte de toate, trebuie sa remarcam ca nu toate gruparile care au incercat sa se sustraga atentiei au fost neaparat „societati secrete”. Asa se face ca membrii anumitor organizatii, care erau departe de-a fi clandestine in vremuri normale, au fost siliti, in perioade de persecutie, sa formeze momentan grupuri prezentand unele analogii exterioare cu societatile „secrete”. (Exemple: Biserica Catolica din Imperiul Roman; protestantii francezi dupa revocarea Edictului din Nantes…)
Pe de alta parte, toate organizatiile de tip oficial sau guvernamental, care sunt uneori considerate „societati secrete”, ies din cadrul acestei carti: asa se face ca Inchizitia, cu prezenta ei de temut si nenumaratii sai spioni si afiliati nu constituia o societate secreta, desi activitatea unora dintre membrii ei a fost clandestina si misterioasa, in stilul unor politii celebre.