Triburile. O patologie a politicii româneşti de la Revoluţie la Generaţia Facebook

Jocul democratic de azi este respins pentru că a fost blocat de către partidele politice, monopolizat de instrumente media şi de actori economici care vor rămânerea în logica socială şi economică a devenirii sistemului social şi politic clasic. Cetăţenii sunt apatici, pesimişti, blocaţi în neîncredere şi înstrăinare, iar din această stare nu-i putea scoate decât o logică a seducţiei cu care funcţionează reţelele de socializare şi mass-media. Reţelele de socializare permit fabricarea unor noi identităţi şi naşterea unor grupuri neconstrângătoare, deoarece poţi să-ţi alegi prietenii, îi poţi decupla oricând, te poţi baza pe sentimentele lor afişate prin emoticoane sau alte simboluri de stare. Cetăţeanul are nevoie de un refugiu într-o „curajoasă lume nouă”, cum ar spune Huxley.

Nu este o criză politică, deoarece o criză politică se sfârşeşte mai uşor, odată cu alegeri noi, cu oameni sau idei noi. Este o criză de sistem, creată de nevoia de a refonda sistemul politic după alte exigenţe: transparenţă prin mediatizare continuă, fragmentare şi respect al eterogenităţii şi diversităţii.

Politica ar trebui să înveţe o gestionare a sistemului social fără dominare şi fără a crea alienare sau izolare pentru cei care se simt nereprezentaţi.

Flashmob-ul şi streetbooming-ul creează în junglele oraşelor noi moduri de a fi împreună.