Merele cad in cer

La un moment dat, trebuie sa terminati cu invatatul lucrurilor vechi si sa incepeti sa creati ceva nou. Mai bine zis, nu sa creati, ci sa luati de acolo de unde se iau toate descoperirile si capodoperele – din Vesnicie. […] O carte, un tablou, o melodie – toate acestea «se extrag» din spatiul variantelor. […] Pentru o melodie aveti nevoie de doua-trei acorduri; pentru un tablou – de dispozitie; pentru o carte – de o situatie. Pentru a scrie o carte nu este obligatoriu sa inventati subiectul. Intregul subiect se va construi din acea situatie daca infumurata ratiune se potoleste si daca eroii, personajele sunt lasate sa iasa singure din situatia creata, sunt lasate sa «se descurce». Nu e nevoie sa compuneti – totul se afla deja acolo – trebuie doar sa urmati cu calm cursul variantelor. Caci tot ce este genial, este neasteptat de simplu. Iar cursul variantelor tocmai asta face – urmeaza acea cale neobisnuit de simpla care, de obicei, nu ne vine in minte. […] Punctul de plecare este o idee – de restul se ocupa cursul variantelor. Nici ideea nu trebuie inventata. Pai, de unde vine ea? Tot de acolo. Toate prezumtiile geniale se afla in Vesnicie si ele ajung in minte prin intermediul sufletului. Sarcina ratiunii este nu sa inventeze ideea, ci sa o recunoasca, sa o identifice atunci cand ea da buzna in capul nostru. Si acest lucru se va produce in mod obligatoriu daca vom iesi din rand si ne vom urma propria cale, asa cum ne porunceste inima. – Vadim Zeland